Adventiştii de ziua a şaptea acordă o mare importanță copiilor. În lumina Bibliei, copiii sunt priviţi ca fiind daruri preţioase oferite de Dumnezeu, încredinţate în grija părinţilor, a familiei, a comunităţii de credinţă şi a societăţii în general. Copiii au un potenţial enorm de a aduce contribuţii pozitive în Biserică şi în societate. Atenţia acordată îngrijirii, ocrotirii şi dezvoltării lor este extrem de importantă.

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea își reafirmă şi îşi extinde eforturile îndelungate de educare şi protejare a copiilor şi tinerilor de persoane – cunoscute sau necunoscute – ale căror acţiuni constituie o formă de abuz şi violenţă împotriva lor şi/sau îi exploatează sexual. Isus a oferit un exemplu cu privire la respectul, grija şi ocrotirea pe care copiii ar trebui să le poată aştepta din partea adulţilor în grija cărora se află. Unele dintre cele mai aspre mustrări rostite de El au fost îndreptate împotriva celor care le fac rău copiilor. Copiii au nevoie de o protecție vigilentă, date fiind natura încrezătoare a copiilor şi dependenţa lor de adulţii mai în vârstă şi mai ştiutori, precum şi consecinţele încălcării acestei încrederi, care le pot schimba întreaga viață.

DISCIPLINARE MÂNTUITOARE

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea acordă prioritate educaţiei parentale din biserică care să-i ajute pe părinţi să-şi dezvolte aptitudinile necesare pentru a avea o abordare răscumpărătoare a disciplinei. Mulţi copii suferă pedepse aspre în numele unei metode biblice de disciplinare. Corecţia caracterizată de controlul sever, punitiv, dictatorial, dă frecvent naştere la resentimente şi răzvrătire. O astfel de disciplină aspră este totodată asociată riscului ridicat de vătămare fizică şi psihologică a copiilor, precum şi probabilității ridicate ca tinerii, la rândul lor, să recurgă la coerciţie şi violenţă pentru a-şi rezolva problemele cu ceilalţi. În schimb, exemplele din Biblie, precum şi numeroase studii confirmă eficienţa metodelor mai blânde de disciplinare, care le permit copiilor să înveţe apelând la rațiune şi experimentând consecinţele alegerilor lor. S-a dovedit că astfel de măsuri moderate cresc probabilitatea ca aceștia să facă alegeri pozitive şi să adopte valorile părinţilor pe măsură ce se maturizează.

TRANSFORMAREA BISERICII ÎNTR-UN LOC SIGUR PENTRU COPII

Biserica tratează, de asemenea, cu seriozitate responsabilitatea de a diminua riscul de abuz sexual şi violenţă împotriva copiilor în cadrul bisericii. Mai întâi de toate, conducătorii şi membrii bisericii trebuie ca ei înşişi să trăiască în conformitate cu un cod etic strict care să prevină chiar şi comportamentele interpretabile în ce privește exploatarea minorilor pentru satisfacerea dorinţelor adulţilor. Alte măsuri practice care pot fi luate pentru a face biserica un loc sigur pentru copii mai sunt şi atenţia faţă de siguranţa clădirii şi a împrejurimilor bisericii, supravegherea şi monitorizarea atentă a copiilor şi a locului în care se găsesc în timpul tuturor activităţilor legate de biserică. Educarea cu privire la ce anume constituie o interacţiune potrivită şi nepotrivită între adulţi şi copii, semnele de avertizare ale abuzului şi violenţei şi paşii care trebuie urmaţi atunci când este raportat sau suspectat un comportament necorespunzător, este de o importanţă vitală. Pastorii şi conducătorii bisericii care sunt ușor de găsit și de abordat joacă un rol important atât în prevenire, cât şi în a răspunde nevoilor copiilor a căror siguranţă e posibil să fi fost ameninţată. Sunt necesare informări regulate cu privire la responsabilitatea lor morală şi legală de a raporta abuzul împotriva copiilor autorităţilor civile specializate. Desemnarea personalului calificat şi a protocoalelor specifice la niveluri mai înalte ale organizaţiei Bisericii vor ajuta la luarea măsurilor adecvate atunci când este raportat un abuz în interiorul bisericii.

Dată fiind natura complexă a problemei violenţei şi abuzului sexual împotriva copiilor, intervenţia şi tratarea făptaşilor necesită resurse care depăşesc domeniul de autoritate al bisericii locale. Însă prezenţa unui făptaş cunoscut într-o comunitate reclamă cel mai înalt grad de vigilenţă. Deși făptaşii trebuie trași la răspundere pentru propriul comportamentul, este necesară supravegherea persoanelor care au avut un comportament nepotrivit, pentru a se asigura că astfel de persoane păstrează distanţa şi nu intră în contact cu copiii în timpul activităţilor desfăşurate în biserică pentru aceștia din urmă. Asigurarea posibilității ca făptașul să poată crește din punct de vedere spiritual într-un cadru în care nu sunt prezenți copii are o contribuție semnificativă în efortul de protejare a copiilor.

STIMULAREA VINDECĂRII EMOŢIONALE ŞI SPIRITUALE

Copiii care au fost ei înşişi victime sau care au asistat la incidente tulburătoare au nevoie de îngrijirea unor adulţi care să-i trateze cu sensibilitate şi înţelegere. Sprijinul practic care îi ajută pe copii şi familiile lor să își păstreze stabilitatea în mijlocul tulburărilor întărește victimele şi familiile acestora şi favorizează vindecarea. Angajamentul Bisericii de a rupe tăcerea asociată adesea cu abuzul sexual şi violenţa împotriva copiilor, eforturile sale de a susţine toate victimele şi de a li se face dreptate, precum şi eforturile intenționate de protejare a copiilor de orice formă de abuz şi violenţă vor contribui mult la recuperarea emoţională şi spirituală a tuturor celor afectaţi. Biserica consideră că educarea şi protejarea copiilor reprezintă responsabilități sacre.

(Această declaraţie are la bază principiile exprimate în următoarele pasaje biblice: Leviticul 18:6; 2 Samuel 13:1-11; 1 Împăraţi 17:17-23; Psalmii 9:9,12,16-18; 11:5-7; 22:24; 34:18; 127:3-5; 128:3-4; Proverbe 31:8-9; Isaia 1:16-17; Ieremia 22:3; Matei 18:1-6; 21:9,15-16; Marcu 9:37; 10:13-16; Efeseni 6:4; Coloseni 3:21; 1 Timotei 5:8; Evrei 13:3.)

(A se vedea și „Adventiștii de ziua a șaptea iau poziție pentru încetarea violenței împotriva femeilor și fetelor”.)

Această declaraţie a fost aprobată şi votată de Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în data de 23 iunie 2010 și a fost dată publicității în cadrul sesiunii Conferinţei Generale desfăşurate în Atlanta, Georgia, Statele Unite ale Americii.