Încă de la începuturile ei la mijlocul secolului al XIX-lea, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a promovat drepturile omului. Inspirați de principiile biblice, primii adventiști s-au implicat în lupta împotriva sclaviei și a nedreptății. Ei au susținut dreptul fiecărei persoane de a-și alege religia în conformitate cu propria conștiință și să își practice și să își manifeste religia în deplină libertate, fără a fi discriminată, recunoscându-le și celorlalți aceleași drepturi. Adventiștii de ziua a șaptea sunt convinși că folosirea forței în probleme de religie este contrară principiilor lui Dumnezeu.

În promovarea libertății religioase, a vieții de familie, a educației, a sănătății, a susținerii reciproce și în întâmpinarea nevoilor umane, adventiștii de ziua a șaptea recunosc demnitatea ființei umane create după chipul lui Dumnezeu.

Declarația universală a drepturilor omului (1948) a fost formulată și adoptată de oameni care trecuseră printr-o dezorientare, o suferință și o distrugere fără precedent cauzate de al Doilea Război Mondial. Această experiență cumplită le-a oferit o viziune și o dorință pentru o viitoare lume a păcii și libertății. Motivată de cele mai bune și mai înalte dorințe, Declarația universală a drepturilor omului este un document fundamental care ia poziție fermă de partea libertății, egalității și demnității umane și a lipsei de descriminare a minorităților. Articolul 18, care susține în mod necondiționat libertatea religioasă prin credință și practică, are o importanță deosebită deoarece libertatea religoasă este un drept uman fundamental care susține și promovează toate celelalte drepturi ale omului.

În zilele noastre, Declarația universală a drepturilor omului este adesea încălcată, iar acesta este și cazul articolului 18. Intoleranța își arată adesea capul hidos în ciuda progresului realizat în numeroase țări în domeniul drepturilor omului. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea îndeamnă Organizația Națiunilor Unite, autoritățile guvernamentale, conducătorii religioși și credincioșii, precum și organizațiile neguvernamentale să continue să lucreze la implementarea acestei declarații. Politicienii, liderii sindicali, profesorii, angajatorii, reprezentanții media și toți liderii de opinie trebuie să ofere o susținere puternică drepturilor omului. Urmarea va fi o diminuare a extremismului religios violent aflat în creștere, a intoleranței, a infracțiunilor motivate de ură și a discriminării ce are loc pe un fond religios sau pe fondul unui secularism antireligios. Astfel, strălucirea și importanța practică a Declarației universale a drepturilor omului vor fi evidente, neexistând riscul ca aceasta să devină un document irelevant.

Această declarație a fost votată de Comitetul Administrativ al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în data de 17 noiembrie 1998, fiind dată publicității de Biroul pentru Relații Oficiale al Conferinței Generale.