Fumatul este singura dintre principalele cauze de deces care poate fi prevenită. Există un concept etic universal conform căruia este mai bine să previi decât să vindeci. În ce privește fumatul, majoritatea țărilor se confruntă cu un paradox de natură etică: deși ani îndelungați de cercetări au oferit dovezi incontestabile cu privire la riscurile pentru sănătate cauzate de fumat, industria tutunului este încă înfloritoare, adesea cu susținerea tacită sau deschisă a autorităților. Implicațiile de natură etică ale fumatului sunt și mai grave dacă luăm în considerare descoperirile alarmante cu privire la decesele și riscurile pentru sănătate cauzate de fumatul pasiv.
La nivel internațional, o problemă etică gravă este reprezentată de exportul de țigări în țările în curs de dezvoltare, mai ales atunci când acestea au o concentrație mai mare de substanțe letale decât cea admisă în alte state.
Timp de mai mult de un secol, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și-a avertizat tinerii și publicul general cu privire la riscul de a dezvolta dependență și riscurile pentru sănătate în general pe care le implică fumatul. Țigările reprezintă un risc mondial pentru sănătate din cauza dependenței pe care o provoacă, combinată cu lăcomia actorilor din industria tutunului și a a unor segmente ale comunității de marketing. Adventiștii de ziua a șaptea cred că etica prevenției impune formularea de politici publice care să reducă numărul de fumători, precum:
- interzicerea publicității la tutun;
- reglementări cu privire la protejarea copiilor și a tinerilor vizați de industria tutunului;
- o legislație mai strictă referitoare la interzicerea fumatului în locurile publice;
- folosirea mai agresivă și sistematică a mijloacelor media pentru a educa tinerii cu privire la riscurile fumatului;
- creșterea substanțială a taxelor pentru țigări; și
- reglementări care să le impună reprezentanților industriei tutunului plata cheltuielilor medicale asociate folosirii produselor pe bază de tutun.
Astfel de politici ar duce la salvarea anuală a milioane de vieți.
Această declarație a fost aprobată și votată de Comitetul Administrativ al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și a fost dată publicității de Biroul Președintelui Robert S. Folkenbert în cadrul sesiunii consiliului anual care a avut loc în perioada 1-10 octombrie 1996 în San Jose, Costa Rica.