Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că libertatea religioasă este un drept fundamental al omului. Fiind creştini, noi suntem convinşi că răspândirea religiei nu este doar un drept, ci şi o fericită responsabilitate bazată pe o însărcinare divină pentru misiune.

Dumnezeu i-a chemat pe creştini să evanghelizeze – adică să proclame vestea bună a mântuirii prin Isus Hristos (Matei 28:19.20). Acest lucru se află în centrul vieţii şi mărturiei creştine. Creştinismul este misionar în însăşi esenţa sa.

În sprijinirea misiunii globale şi a evanghelizării, adventiştii sunt motivaţi de dorinţa de ascultare faţă de însărcinarea lui Hristos şi de dorinţa sinceră ca fiecare fiinţă umană să fie mântuită şi să moştenească viaţa veşnică. De asemenea, ei sunt motivaţi de un simţământ al urgenţei, în aşteptarea iminentei reveniri a lui Hristos. Astfel, în dorinţa lor de a îndeplini însărcinarea Evangheliei, adventiştii dau mărturie, predică şi slujesc în peste 200 de ţări.

În contextul răspândirii religiei, s-a ridicat problematica “prozelitismului “, deoarece acest termen este definit în multe moduri, dându-i-se din ce în ce mai mult o conotaţie peiorativă, fiind asociat de multe ori cu metode incorecte de convingere, inclusiv folosirea forţei. Adventiştii de Ziua a Şaptea condamnă cu fermitate folosirea unor astfel de metode. Ei cred că religia şi credinţa sunt cel mai bine răspândite atunci când convingerile sunt manifestate şi învăţate cu umilinţă şi respect şi când mărturia vieţii cuiva este în armonie cu mesajul prezentat, stârnindu-se astfel o acceptare liberă şi bucuroasă de către aceia care sunt evanghelizaţi.

Activităţile evanghelistice şi misionare necesită respectarea demnităţii tuturor fiinţelor umane. Este nevoie să fii demn de încredere şi deschis în lucrarea cu alte grupuri religioase. Trebuie folosită terminologia care nu ofensează alte comunităţi religioase. Nu trebuie făcute declaraţii care sunt false, sau care ridiculizează alte religii.

Convertirea este o experienţă a Duhului Sfânt şi astfel nu ar trebui să fie în nici un fel legată de oferirea şi primirea de avantaje materiale. În timp ce trebuie recunoscut pe deplin dreptul de angajare în acţiuni umanitare, acest fel de acţiuni nu trebuie legate niciodată de evanghelizare într-un mod care să-i exploateze pe cei vulnerabili, prin oferirea de stimulente materiale şi financiare pentru a-i ademeni să-şi schimbe religia.

Adventiştii de Ziua a Şaptea sunt implicaţi în slujirea semenilor lor prin predicarea Evangheliei veşnice “oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod “ (Apoc 14:6).

Această declaraţie a fost votată de către Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, în timpul sesiunii Conferinţei Generale desfăşurată în Toronto, Canada, în perioada 29 iunie – 9 iulie 2000.