1. Mediul de lucru. Conferința Generală își recunoaște responsabilitatea față de toți anjajații de a asigura un mediu de lucru în care să nu existe cazuri de hărțuire. Aceasta se străduiește să formeze acest mediu prin conștientizarea angajaților cu privire la faptul că hărțuirea este ilegală și nu va fi tolerată de Conferința Generală. Ea face, de asemenea, eforturi de prevenire a hărțuirii prin publicarea acestui document, prin implementarea de sancțiuni pentru cei care o practică și prin informarea angajaților cu privire la dreptul de a sesiza cazurile de hărțuire.

Pentru menținerea unui mediu de lucru în care să nu existe cazuri de hărțuire și asistarea în prevenirea unei conduite necorespunzătoare la locul de muncă, Conferința Generală va face următoarele demersuri:

a. Fiecare angajat va primi o copie a acestui document și a procedurii de raportare a cazurilor de hărțuire;
b. Fiecare angajat va confirma în scris primirea unei copii a acestui document și a procedurii de raportare a cazurilor de hărțuire, confirmare care va fi păstrată în dosarul angajatului;
c. Conferința Generală i-a desemnat pe directorul departamentului de resurse umane și pe directorii adjuncți ai acestuia ca fiind responsabili de primirea reclamațiilor cu privire la cazuri de hărțuire, pe lângă directorul departamentului în cadrul căruia lucrează angajatul.

2. Conduita personală. Angajații Conferinței Generale trebuie să fie exemple vii ale unei vieți asemenea vieții lui Hristos și ar trebui să evite tot ceea ce pare a fi rău. Ei nu ar trebui să adopte un comportament dăunător față de ei înșiși sau față de alții sau care aruncă o umbră asupra dedicării lor pentru o viață creștină. Angajații ar trebui să se respecte și să se susțină reciproc. Ei nu ar trebui să fie puși vreodată într-o situație în care să fie făcuți de râs, nerespectați sau hărțuiți din motive precum genul, rasa, culoarea, naționalitatea, vârsta sau posibilele dizabilități. Aceasta ar fi o încălcare a legii lui Dumnezeu și a legilor civile care protejează drepturile omului și a regulamentelor cu privire la conduita la locul de muncă.
3. Hărțuirea sexuală. Hărțuirea sexuală este o formă de hărțuire care presupune avansuri sexuale nedorite, solicitarea de favoruri sexuale sau alte comportamente verbale, scrise sau fizice care au un caracter sexual atunci când:
   a. Supunerea la o astfel de conduită se face fie explicit, fie implicit, ca termen sau condiție a angajării.
   b. Supunerea la o astfel de conduită sau respingerea ei de către o persoană este folosită ca punct de plecare pentru luarea unei decizii care o afectează pe aceasta;
   c. O astfel de conduită are ca scop sau ca efect afectarea nejustificată a performanței unei persoane sau creează un mediu de lucru intimidant, ostil sau ofensator.
4. Conduită necorespunzătoare.O conduită necorespunzătoare a angajatorului, a angajaților și, în unele cazuri, a colaboratorilor care nu sunt angajați include, dar nu se limitează la:

a. Orice presiune, subtilitate sau solicitare de favoruri sau activități sexuale, inclusiv orice sugerare a faptului că acceptarea sau respingerea avansurilor sexuale vor afecta angajarea sau condițiile de angajare ale unui candidat sau ale unui angajat;
b. Flirturi sau propuneri cu tentă sexuală nedorite;
c. Atingerea nenecesară sau nepotrivită de natură sexuală sau abuzivă (de exemplu, mângâierea, ciupirea, îmbrățișarea, frecarea repetată de corpul unei alte persoane etc.);
d. Afișarea de imagini, desene, desene animate sau obiecte cu tentă sexuală;
e. Amenințări sau solicitări de favoruri sexuale;
f. Declarații nedorite sau jignitoare legate de gen, rasă, culoare, naționalitate, vârstă sau dizabilități (de exemplu, glume, tachinări sau comentarii umilitoare sau ofensatoare etc.);
g. Comentarii umilitoare sau înjositoare cu privire la aspectul unei persoane;
h. Restricționarea oportunității de a participa la o instruire sau orice formă de educație din motive bazate pe gen, rasă, culoare, naționalitate, vârstă sau dizabilități;
i. Limitarea oportunităților de promovare sau transfer din motive bazate pe gen, rasă, culoare, naționalitate, vârstă sau dizabilități;
j. Solicitarea unui angajat protejat de lege să îndeplinească sarcini mai dificile sau mai puțin plăcute pentru a-l forța să se pensioneze sau să demisioneze.

5. Raportarea cazurilor de hărțuire. Angajații care cred că sunt victime ale hărțuirii trebuie să urmeze fără întârziere următorii pași:

a. Să facă clar faptul că o astfel de conduită este ofensivă și ar trebui să înceteze imediat;
b. Să raporteze incidentul superiorului ierarhic, directorului sau directorilor adjuncți ai departamentului de resurse umane. Sesizarea inițială a cazului ar trebui urmată de o declarație scrisă care să descrie incidentul și să identifice posibilii martori.

6. Sesizări ale terților. Angajații care sunt conștienți de cazuri de posibilă hărțuire la locul de muncă suferite de colegii lor trebuie să le raporteze superiorului ierarhic, directorului sau directorilor adjuncți ai departamentului de resurse umane pentru a fi investigate.
7. Investigația. Reclamațiile de hărțuire trebuie tratate prompt și cu discreție, în măsura în care acest lucru este posibil.
8. Măsuri disciplinare. Încălcarea acestei politici poate avea ca urmare aplicarea de măsuri disciplinare și poate duce chiar la concediere.
9. Interzicerea represaliilor. Conferința Generală interzice represaliile împotriva angajaților care reclamă cazurile de hărțuire.

Acest document a fost adoptat în data de 20 martie 2000 de Departamentul de Resurse Umane al Conferinței Generale și reflectă contextul legal de pe teritoriul Diviziunii Nord-americane a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.