Anii întunecaţi ai distrugerii și morţii, care marcau sfârșitul Regatului lui Iuda, ar fi adus la disperare inima cea mai tare, dacă nu ar fi fost încurajările din declaraţiile profetice ale solilor lui Dumnezeu. Prin Ieremia, la Ierusalim, prin Daniel, la curtea Babilonului, prin Ezechiel, pe malurile Chebarului, Domnul, în mila Sa, a prezentat în mod clar scopul Său veșnic și a dat asigurări cu privire la făgăduinţele raportate în scrierile lui Moise. Ceea ce El spusese că va face pentru aceia care se vor dovedi credincioși Lui, El va împlini cu siguranţă. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și dăinuie în veac” (1 Petru 1,23).

În zilele peregrinării prin pustie, Domnul luase măsuri suficiente pentru ca aleșii Săi să păstreze în amintire cuvintele Legii Sale. După așezarea în Canaan, preceptele divine aveau să fie repetate zilnic în fiecare cămin; ele aveau să fie scrise clar pe ușorii ușii, pe porţi și desfășurate pe tăbliţe de amintire. Urmau să fie puse pe muzică și cântate de tineri și de vârstnici. Preoţii trebuiau să înveţe aceste precepte sfinte în adunări publice, iar conducătorii ţării trebuiau să facă din ele studiul lor zilnic: „Cugetă asupra ei zi și noapte”, îi poruncise Domnul lui Iosua cu privire la cartea Legii; „căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, și atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1,8).

Scrierile lui Moise erau explicate de Iosua întregului Israel. „N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor și străinilor care mergeau în mijlocul lor” (Iosua 8,35). Aceasta era în armonie cu porunca expresă a lui Iehova, care luase măsuri pentru repetarea publică a cuvintelor cărţii Legii la fiecare șapte ani, în timpul Sărbătorii Corturilor. „Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii și străinul care va fi în cetăţile tale”, au fost instruiţi conducătorii spirituali ai lui Israel, „ca să audă și să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Pentru ca și copiii lor, care n-o vor cunoaște, s-o audă și să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul” (Deuteronomul 31,12.13).

Dacă sfatul acesta at fi fost luat în seamă de-a lungul veacurilor care au urmat, cât de diferită ar fi fost istoria lui Israel! Numai dacă respectarea Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu era cultivată în inimile poporului, puteau să nădăjduiască în împlinirea planului divin. Tocmai respectul faţă de Legea lui Dumnezeu i-a dat lui Israel putere în timpul domniei lui David și în anii de început ai conducerii lui Solomon; prin credinţa în Cuvântul cel viu a fost făcută reforma în zilele lui Ilie și ale lui Iosia. Şi la aceleași Scripturi ale adevărului, cea mai bogată moștenire a lui Israel, s-a îndreptat Ieremia în străduinţele lui pentru reformă. Oriunde lucra, îi întâmpina pe oameni cu chemarea: „Ascultaţi cuvintele acestui legământ”, cuvinte care aveau să le aducă tuturor popoarelor cunoașterea adevărului mântuitor (Ieremia 11,2).

În anii de sfârșit ai apostaziei lui Iuda, îndemnurile prorocilor păreau a fi puţin luate în seamă; și, când armatele caldeenilor au venit pentru a treia și ultima oară, ca să asedieze Ierusalimul, nădejdea a pierit din toate inimile. Ieremia a prevestit o distrugere totală; și datorită insistenţei lui cu privire la supunere, în cele din urmă fusese aruncat în închisoare. Dar Dumnezeu n-a lăsat rămășiţa cea credincioasă, care era încă în cetate într-o disperare fără nădejde. Chiar dacă Ieremia era ţinut sub supraveghere atentă de către aceia care-și băteau joc de soliile lui, i-au fost trimise noi descoperiri cu privire la bunăvoinţa Cerului de a-i ierta și a-i mân-tui, care au fost un izvor nesecat de mângâiere pentru biserica lui Dumnezeu de atunci și până astăzi.

Prinzându-se de făgăduinţele lui Dumnezeu, Ieremia, cu ajutorul unei învăţături practice, a ilustrat înaintea locuitorilor cetăţii sortite distrugerii credinţa lui puternică în împlinirea până la urmă a planului lui Dumnezeu pentru poporul Său. În prezenţa martorilor și cu o respectare strictă a tuturor formalităţilor legale necesare, a cumpărat, în schimbul a șaisprezece sicli de argint, un ogor strămoșesc situat în vecinătatea satului Anatot.

Din punct de vedere omenesc, cumpărarea acestui teren în zona care era deja sub stăpânirea babilonienilor părea un act de nebunie. Însuși prorocul prevestise distrugerea Ierusalimului, pustiirea Iudeii și nimicirea totală a regatului. El prorocise o perioadă lungă de robie în îndepărtatul Babilon. Fiind deja înaintat în vârstă, nu mai putea nădăjdui să aibă un avantaj personal din cumpărarea acelui teren. Totuși, din studiul prorociilor care erau raportate în Scripturi, în inima lui se născuse convingerea fermă că Domnul avea planul să le redea copiilor robiei vechile lor proprietăţi din Ţara Făgăduinţei. Cu ochiul credinţei, Ieremia i-a văzut pe robi întorcându-se la sfârșitul anilor de durere și reocupând ţara părinţilor lor. Prin cumpărarea proprietăţii din Anatot, el făcea tot ce putea, ca să insufle și altora nădejdea care a adus atâta mângâiere inimii lui.

După ce a semnat actele de cumpărare și a obţinut contrasemnăturile martorilor, Ieremia i-a spus lui Baruc, secretarul lui: „Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel deschis, și pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme! Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iarăși, se vor cumpăra case, ogoare și vii, în ţara aceasta»” (Ieremia 32,14.15).

Atât de descurajatoare era perspectiva pentru cei din Iuda în timpul acestei tranzacţii ieșită din comun, încât, îndată după perfectarea detaliilor cu privire la cumpărarea și păstrarea actelor, credinţa lui Ieremia era de neclintit, acum, urma să fie greu încercată. Nu cumva în străduinţa de a-i încuraja pe cei din Iuda lucrase cu încumetare? În dorinţa de a restabili încrederea în făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu, dăduse el oare temei pentru o nădejde falsă? Toţi aceia care intraseră în legământ cu Dumnezeu își bătu-seră joc multă vreme de măsurile luate în favoarea lor. Puteau oare făgăduinţele făcute poporului ales să-și găsească o împlinire deplină?

Nedumerit în sufletul său, copleșit de durere pentru suferinţele celor care refuzaseră să se pocăiască de păcatele lor, prorocul a strigat la Dumnezeu pentru o mai mare iluminare cu privire la planul divin faţă de omenire.

„Ah! Doamne, Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirare din partea Ta! Tu dai îndurare până la al miilea neam de oameni și pedepsești nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu ești Dumnezeul cel mare, cel puternic, al cărui Nume este Domnul oștirilor! Tu ești mare la sfat și puternic la faptă, Tu ai ochii deschiși asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. Tu ai făcut minuni și semne mari în ţara Egiptului și până în ziua de astăzi, și în Israel, și printre oameni și Ţi-ai făcut un Nume, așa cum este astăzi. Ai scos din ţara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni și semne mari, cu mână tare și cu braţ întins și cu o mare groază. Tu le-ai dat ţara aceasta, pe care juraseși părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte și miere. Ei au venit și au luat-o în stăpânire. Dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta, și n-au făcut tot ce le porunciseși să facă. Şi atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri!” (vers. 17-23)

Oștile lui Nabucodonosor erau gata să ia cu asalt zidurile Sionului. Mii de oameni piereau într-o ultimă apărare disperată a cetăţii. Alte multe mii mureau de foame și de boală. Soarta Ierusalimului era deja pecetluită. Turnurile de asediu ale forţelor vrăjmașului se ridicau deja peste ziduri. „Iată șanţurile de apărare”, și-a continuat prorocul rugăciunea, „se înalţă împotriva cetăţii și o ameninţă, cetatea va fi dată în mâinile haldeilor care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu însuţi vezi! Şi totuși, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ţi un ogor cu argint și pune martori!»… când totuși cetatea este dată în mâinile haldeilor! (vers. 24.25)

Rugăciunea prorocului a fost ascultată cu îndurare. „Cuvântul Domnului către Ieremia”, în ceasul acela de mare mâhnire, când credinţa solului adevărului era încercată ca prin foc, a fost: „Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea? (vers. 26.27). Cetatea avea să cadă, în curând, în mâinile haldeilor; porţile și palatele ei aveau să fie aruncate în foc și arse; dar, în ciuda faptului că distrugerea era iminentă, iar locuitorii Ierusalimului aveau să fie duși robi, planul veșnic al lui Iehova pentru poporul Israel avea totuși să se împlinească. Ca răspuns la rugăciunea slujitorului Său, Domnul a declarat cu privire la aceia asupra cărora cădeau pedepsele Sale: „Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit, în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, și-i voi face să locuiască în liniște acolo. Ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veșnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se mai depărteze de Mine. Mă voi bucura din toată inima și din tot sufletul Meu.

Căci așa vorbește Domnul: «După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc. Se vor cumpăra iarăși ogoare în ţara aceasta despre care ziceţi că este o pustie fără oameni și fără dobitoace și că este dată în mâinile haldeilor. Se vor cumpăra iarăși ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori, în ţara lui Beniamin și în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de la munte, în cetăţile de la câmpie și în cetăţile de la miazăzi, căci voi aduce înapoi pe prinșii lor de război, zice Domnul»” (vers. 37-44).

Ca o confirmare a acestor asigurări de eliberare și de restatornicire, „Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară, pe când era încă închis în curtea temniţei, zicând:

«Așa vorbește Domnul care face aceste lucruri, Domnul care le urzește și le înfăptuiește, el, al cărui Nume este Domnul: Cheamă-mă și-ţi voi răspunde; și îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia, și despre casele împăraţilor lui Iuda, care vor fi surpate ca să facă loc pentru șanţurile de întărire și pentru săbii… Iată, le voi da vindecare și sănătate, îi voi vindeca, și le voi deschide un izvor bogat în pace și credincioșie. Voi aduce iarăși înapoi pe prinșii de război ai lui Israel, și-i voi așeza iarăși ca odinioară. Îi voi curăţi de toate nelegiuirile pe care le-au săvârșit împotriva Mea, le voi ierta toate nelegiuirile… Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă, printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămâne mirate și uimite de toată fericirea și de toată propășirea pe care le-o voi da».

Așa vorbește Domnul: «Se vor mai auzi iarăși în locul acesta despre care ziceţi că este pustiu, că nu mai are oameni, nici dobitoace, se vor mai auzi iarăși în cetăţile lui Iuda și pe uliţele Ierusalimului… strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, glasul celor ce zic: «Lăudaţi pe Domnul oștirilor, căci Domnul este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!» Glasul celor ce aduc jertfe de mulţumire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi pe prinșii de război ai ţării, și îi voi așeza iarăși ca odinioară», zice Domnul.

Așa vorbește Domnul oștirilor: «În locul acesta pustiu, fără oameni și fără dobitoace, și în toate cetăţile lui, vor mai fi iarăși locuinţe de păstori care-și vor odihni turmele. În cetăţile de la munte, în cetăţile din câmpie, în cetăţile de la miazăzi, în ţara lui Beniamin și împrejurimile Ierusalimului, și în cetăţile lui Iuda vor mai trece iarăși oile pe sub mâna celui ce le numără», zice Domnul.

«Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel și despre casa lui Iuda»” (Ieremia 33,1-14).

În felul acesta, biserica lui Dumnezeu a fost mângâiată în una dintre cele mai întunecate ore ale luptei ei îndelungate cu puterile răului. Satana triumfase în aparenţă în străduinţele lui de a distruge poporul Israel; dar Domnul dirija evenimentele atât ale prezentului, cât și cele din anii următori, poporul Său urma să aibă ocazia să răscumpere trecutul. Solia Lui către biserică era:

„Nu te teme, robul Meu Iacov, și nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată, și îţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăși, va avea odihnă și liniște; și nu-l va mai tulbura nimeni. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc.” „Te voi vindeca și-ţi voi lega rănile, zice Domnul” (Ieremia 30,10.11.17).

În ziua fericită a restatornicirii, seminţiile despărţite ale lui Israel aveau să fie reunite ca un singur popor. Domnul urma să fie recunoscut drept conducător peste „toate familiile lui Israel”. „…«ei vor fi poporul Meu»”, a zis Domnul. „Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasu-rile, cântaţi laude și ziceţi: «Doamne, izbăvește pe poporul Tău, pe rămășiţa lui Israel!» Iată, îi aduc înapoi în ţara de la miazănoapte, îi aduc de la marginile pământului: între ei este orbul și șchiopul… Plângând vin, și îi aduc la râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut” (Ieremia 31,1.7-9).

Umiliţi înaintea popoarelor, aceia care odinioară fuseseră recunoscuţi ca favorizaţi ai Cerului, mai presus de alte popoare de pe pământ, aveau să înveţe în exil lecţia ascultării atât de necesară pentru fericirea lor viitoare. Atâta timp cât nu învăţau această lecţie, Dumnezeu nu putea face pentru ei tot ce dorea să facă. „Nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit”, spunea El atunci când a explicat planul Său de a-i pedepsi pentru binele lor spiritual (Ieremia 30,11). Totuși aceia care fuseseră obiectul dragostei Lui duioase nu erau respinși pentru totdeauna; înaintea tuturor popoarelor pământului El avea să descopere planul Său de a obţine o biruinţă dintr-o înfrângere aparentă, de a salva în loc de a nimici. Prorocului i-a fost dată solia:

„«Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna și-l va păzi, cum își păzește păstorul turma. Căci Domnul răscumpără pe Iacov, și-l izbăvește din mâna unuia mai tare decât el. Ei vor veni și vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi și boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată; le voi preface jalea în veselie, și-i voi mângâia, le voi da bucurie, după necazurile lor. Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor, și poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele», zice Domnul.

Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată ce se va zice iarăși în ţara lui Iuda și în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinșii de război: Domnul să te binecuvânteze, locaș al neprihănirii, munte sfânt! Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame».

«Iată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: Cunoaște pe Domnul! Ci toţi Mă vor cunoaște de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor»” (Ieremia 31,10-14.23-25.31-34).

Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul; voi și robul Meu pe care L-am ales. (Isaia 43,10)