De la moartea lui Ieroboam și până la arătarea lui Ilie înaintea lui Ahab, poporul lui Israel a suferit un declin spiritual continuu. Conduși de bărbaţi care nu se temeau de Iehova și care încurajau forme străine de închinare, un număr tot mai mare de oameni au pierdut repede din

Așezat pe tron de către cele zece seminţii ale lui Israel, care se răsculaseră împotriva casei lui David, Ieroboam, fostul slujitor al lui Solomon, era în situaţia să aducă reforme înţelepte atât în viaţa religioasă, cât și în cea civilă. Sub conducerea lui Solomon, el manifestase pricepere și o judecată

„Solomon a adormit cu părinţii lui și a fost îngropat în cetatea tatălui său, David. În locul lui, a domnit fiul său Roboam” (1 Împăraţi 11,43). La scurtă vreme de la urcarea pe tron, Roboam a venit la Sihem, unde se aștepta să primească recunoașterea oficială a tuturor seminţiilor: „Căci

În timpul domniei lui Solomon, Domnul i s-a arătat de două ori, aducându-i cuvinte de aprobare și de sfat – în viziunea de noapte de la Gabaon, când făgăduinţa înţelepciunii, bogăţiei și onoarei a fost însoţită de sfatul de a rămâne smerit și ascultător, și după consacrarea templului, când Domnul

Printre cauzele principale, care l-au condus pe Solomon la risipă și asuprire, a fost faptul că nu a mai menţinut și nu a mai întărit spiritul de jertfire de sine. Când la poalele muntelui Sinai, Moise a făcut cunoscut po-porului porunca divină: „Să-Mi facă un locaș sfânt și Eu voi

Atâta vreme cât Solomon a înălţat Legea Cerului, Dumnezeu a fost cu el și i-a fost dată înţelepciune să conducă poporul Israel cu nepărtinire și cu milă. La început, când a primit bogăţie și onoare lumească, rămăsese umilit și mare a fost întinderea influenţei lui. „Solomon stăpânea toate împărăţiile de

Solomon a adus la îndeplinire, cu înţelepciune, planul îndelung cultivat al lui David – acela de a înălţa un templu Domnului. Timp de șapte ani, Ierusalimul a fost plin de lucrători harnici, ocupaţi cu nivelarea locului rânduit, cu ridicarea unor ziduri de consolidare și așezarea unor temelii largi – „pietre

În timpul domniei lui David și a lui Solomon, Israel a devenit puternic printre celelalte popoare și a avut multe ocazii să răspândească o influenţă puternică în favoarea adevărului și a dreptăţii. Numele lui Iehova a fost păstrat în cinste, iar scopul pentru care israeliţii fuseseră stabiliţi în Ţara Făgăduinţei

Înfrângerea lui Absalom nu a adus îndată pace împărăției. Un număr atât de mare de oameni participaseră la răscoală, încât David nu s-a înapoiat în capitală și nu și-a reluat puterea fără o invitație din partea semințiilor. În starea de confuzie care a urmat înfrângerii lui Absalom, nu a avut

„Să dea înapoi împătrit” – aceasta fusese sentința pe care David și-a dat-o fără să vrea, după ce ascultase parabola prorocului Natan; și avea să fie pedepsit potrivit cu propria sentință. Trebuia ca patru dintre fiii lui să moară, iar pierderea fiecăruia dintre ei avea să fie un rezultat al