În apropierea israeliţilor, care-și asumaseră sarcina reclădirii templului, locuiau samaritenii, un popor amestecat, care luase fiinţă din căsătoria coloniștilor păgâni din provinciile Asiriei cu rămășiţa celor zece seminţii, care fusese lăsată în Samaria și în Galileea. În anii din urmă, samaritenii pretindeau că se închinau Dumnezeului celui adevărat, dar în

Înaintarea continuă, realizată de clăditorii templului, a nemulţumit și a alarmat într-o mare măsură oștile celui rău. Satana s-a hotărât să depună în continuare eforturi pentru a slăbi și a descuraja poporul lui Dumnezeu, punându-i înainte nedesăvârșirile de caracter. Dacă aceia care suferiseră îndelung din cauza ne-ascultării puteau fi iarăși

Îndată, după vedenia lui Zaharia despre Iosua și Înger, prorocul a primit o solie cu privire la lucrarea lui Zorobabel: „Îngerul care vorbea cu mine”, spune Zaharia, „s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: «Ce vezi?» Eu am răspuns:

Visul despre chipul cel mare, ce dezvăluia înaintea lui Nabucodonosor evenimentele care ajungeau până la încheierea timpului, îi fusese dat ca să înţeleagă partea pe care o avea de adus la înde-plinire în istoria lumii și legătura pe care împărăţia lui trebuia să o menţină cu Împărăţia cerurilor. Prin interpretarea

Înălţat pe culmea onoarei lumești și recunoscut chiar de către Inspiraţie ca „împăratul împăraţilor” (Ezechiel 26,7), Nabucodonosor a atribuit pentru o vreme favorii lui Iehova slava împărăţiei și strălucirea domniei lui. Aceasta fusese situaţia după visul lui cu privire la chipul cel mare. Mintea îi fusese influenţată profund de această