Era pe vremea Sărbătorii Trâmbiţelor. Mulţimi erau adunate la Ierusalim. Era o scenă tristă. Zidul Ierusalimului fusese reclădit și porţile fuseseră puse, dar o mare parte din cetate era încă în ruine. Pe o platformă de lemn, înălţată pe una dintre străzile cele mai largi și înconjurată din toate părţile

Prin bunăvoinţa arătată de Cirus, aproape cincizeci de mii dintre fiii robiei au beneficiat de prevederile decretului care le îngăduia reîntoarcerea. Aceștia însă, în comparaţie cu sutele de mii răspândite în provinciile Medo-Persiei, erau doar o rămășiţă neînsemnată. Marea majoritate a israeliţilor alesese să rămână mai degrabă în ţara robiei

La aproximativ șaptezeci de ani după reîntoarcerea primei grupe de robi sub conducerea lui Zorobabel și Iosua, Artaxerse Longimanul s-a urcat pe tronul Medo-Persiei. Numele acestui împărat este strâns legat de istoria sfântă printr-o serie de providenţe remarcabile. În timpul domniei lui au trăit și au lucrat Ezra și Neemia.

Sosirea lui Ezra la Ierusalim a fost binevenită. Era o mare nevoie de influenţa prezenţei sale. Venirea lui a adus curaj și nădejde în inimile multora care lucraseră mult timp în greutăţi. De la reîntoarcerea primei grupe de exilaţi, sub conducerea lui Zorobabel și Iosua, cu peste șaptezeci de ani

Neemia, unul dintre robii evrei, ocupa o poziţie influentă și de cinste la curtea persană, ca paharnic al împăratului, avea intrare liberă înaintea lui. În virtutea poziţiei sale și datorită capacităţilor și credincioșiei lui, devenise prietenul și sfetnicul monarhului. Cu toate că primise favoarea împărătească, cu toate că era înconjurat