Apele s-au înălțat cu cincisprezece coți deasupra celor mai înalți munți. Adesea, familiei dinăuntrul corabiei i se păruse că are să piară, întrucât timp de cinci luni de zile corabia lor a fost aruncată încoace și încolo, lăsată – aparent – în voia vânturilor și a valurilor. A fost o

În zilele lui Noe, pământul se afla sub un dublu blestem, pe de o parte ca urmare a păcatului neascultării lui Adam, iar pe de altă parte ca urmare a crimei comise de Cain. Totuși acest fapt n-a schimbat prea mult aspectul naturii. Existau semne evidente ale stricăciunii, dar pământul

Nemaiavând posibilitatea să stârnească răscoală în ceruri, vrăjmășia lui Satana împotriva lui Dumnezeu a găsit un nou teren în a complota la ruina neamului omenesc. În fericirea și pacea perechii sfinte din Eden, el avea viziunea binecuvântării care, pentru el, era pentru totdeauna pierdută. Stăpânit de invidie, s-a hotărât să-i

„Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui. Căci El zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă” (Ps. 33,6.9). „El a așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina” (Ps. 104,5). Când a ieșit din mâna Creatorului

„Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4,16). Natura Sa, Legea Sa sunt iubire. El dintotdeauna a fost astfel și așa va fi pururea. „Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică” și ale cărui „cărări sunt veșnice”, nu Se schimbă. În El „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Is. 57,15;