Înfrângerea lui Absalom nu a adus îndată pace împărăției. Un număr atât de mare de oameni participaseră la răscoală, încât David nu s-a înapoiat în capitală și nu și-a reluat puterea fără o invitație din partea semințiilor. În starea de confuzie care a urmat înfrângerii lui Absalom, nu a avut

„Să dea înapoi împătrit” – aceasta fusese sentința pe care David și-a dat-o fără să vrea, după ce ascultase parabola prorocului Natan; și avea să fie pedepsit potrivit cu propria sentință. Trebuia ca patru dintre fiii lui să moară, iar pierderea fiecăruia dintre ei avea să fie un rezultat al

Biblia are puține cuvinte de spus pentru a-i lăuda pe oameni. Puțin spațiu se ia pentru a povesti chiar virtuțile celor mai buni oameni care au trăit vreodată. Tăcerea aceasta nu este fără un scop anume și nu este lipsită de învățătură. Toate însușirile bune pe care le au oamenii

Îndată ce a fost așezat pe tronul lui Israel, David a început să caute un loc mai potrivit pentru capitala regatului său. La treizeci de kilometri depărtare de Hebron, a fost ales un loc pentru a se așeza acolo viitoarea capitală a împărăției. Înainte ca Iosua să treacă cu oștile

Moartea lui Saul a înlăturat toate primejdiile care făcuseră din David un exilat. Calea pentru a se întoarce în țara sa era acum deschisă. După trecerea zilelor de doliu după Saul și Ionatan, „David a întrebat pe Domnul: ’Să mă sui în vreuna din cetățile lui Iuda?’ Domnul i-a răspuns:

David și oamenii lui nu luaseră parte la lupta dintre Saul și filisteni, cu toate că au mers cu filistenii până pe câmpul de bătălie. Pe când cele două oștiri se pregăteau de luptă, fiul lui Isai se afla într-o mare încurcătură. Era de așteptat ca el să lupte de

Raportul biblic despre vizita lui Saul la femeia din En-Dor a fost un izvor de frământări pentru mulți cercetători ai Bibliei. Unii susțin că, de fapt, Samuel era prezent la întrevederea cu Saul, dar Biblia prezintă suficiente dovezi pentru o concluzie contrară. Dacă, așa cum s-a pretins de către unii,

S-a declarat din nou război între israeliți și filisteni. „Filistenii s-au strâns și au venit de au tăbărât la Sunem”, în partea de miazănoapte a câmpiei Izreel, în timp ce Saul și oștile lui tăbărâseră numai la câțiva kilometri depărtare, la poalele muntelui Ghilboa, la marginea de miazăzi a câmpiei.

După uciderea îngrozitoare a preoților Domnului de către Saul, „un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David și i-a spus că Saul a ucis pe preoții Domnului. David a zis lui Abiatar: ’M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg,

După înfrângerea lui Goliat, Saul l-a reținut la sine pe David și nu l-a mai lăsat să se înapoieze la tatăl său. „Și de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.” Ionatan și David au făcut un legământ