Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai sensibilă și cea mai sfântă dintre toate relațiile umane de pe Pământ. Dumnezeu a instituit familia ca fiind principala relație caracterizată de căldură și grijă după care tânjește inima omului.
În cercul familiei, nevoile profunde și permanente de apartenență, iubire și intimitate sunt împlinite în moduri pline de semnificație. Dumnezeu binecuvântează familia și dorește ca membrii ei să se ajute unii pe alții să ajungă la maturitate și deplinătate. În familia creștină, valoarea personală și demnitatea fiecărui membru sunt recunoscute și protejate într-un mediu caracterizat de respect, egalitate, deschidere și dragoste. În acest cerc intim este dezvoltată o atutidine timpurie și durabilă față de relații, iar valorile sunt transmise de la o generație la alta.
De asemenea, Dumnezeu intenționează ca relația de familie să Îl descopere pe El și căile Sale. Căsătoria caracterizată de dragoste reciprocă, cinste, intimitate și un angajament pe viață reflectă dragostea, sfințenia, durabilitatea și permanența legăturii dintre Hristos și biserica Sa. Instruirea și disciplinarea copiilor de către părinți și răspunsul iubitor al copiilor la afecțiunea care le este arătată reflectă experiența credincioșilor în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu, familia poate fi un factor puternic în conducerea membrilor ei la Hristos.
Păcatul a pervertit idealurile lui Dumnezeu pentru căsătorie și familie. În plus, caracterul tot mai complex al societății și stresul enorm care se resfrânge asupra relațiilor produc crize în cadrul multor familii de astăzi. Urmările sunt evidente în vieți și relații distruse, disfuncționale și caracterizate de lipsă de încredere, conflicte, ostilitate și înstrăinare. Numeroși membri ai familiei, inclusiv părinți și bunici, dar mai ales soți și copii, suferă din cauza violenței domestice. Abuzul, atât fizic, cât și emoțional, a atins proporții epidemice. Numărul tot mai mare al divorțurilor indică un nivel ridicat al neînțelegerilor maritale și al nefericirii în cadrul familiei.
Familiile au nevoie să experimenteze reînnoirea și reforma în relațiile lor. Acestea vor contribui la schimbarea atitudinilor și practicilor distructive întâlnite astăzi în numeroase cămine. Prin puterea evangheliei, membrii familiei trebuie să își recunoască propria stare de păcat, fiecare să accepte starea căzută a celuilalt și să primească vindecarea răscumpărătoare a lui Hristos în viețile și relațiile lor. Chiar dacă unele familii s-au îndepărtat de ideal, iar refacerea în urma răului produs nu mai poate fi completă, acolo unde domnește dragostea lui Hristos, Duhul Său va aduce unitate și armonie, făcând din asemenea cămine canale ale unei bucurii dătătoare de viață și putere în biserică și în societate.
Această declarație a fost dată publicității de Președintele Conferinței Generale, Neal C. Wilson, după consultarea celor 16 vicepreședinți ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, în data de 5 iulie 1990, în cadrul sesiunii Conferinței Generale desfășurate în Indianapolis, Indiana, Statele Unite ale Americii.