INTRODUCERE

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și organizațiile sale doresc să își clarifice poziția cu privire la competiție și confruntări și să recomande anumite norme pentru activitățile care pot implica elemente competitive. Aceste propuneri au ca obiectiv oferirea unei direcții și a unor sfaturi membrilor, bisericilor, conferințelor și instituțiilor Bisericii din perspectiva Bibliei și a spiritului profeției.

PLANUL LUI DUMNEZEU

1. O cale mai bună. În Biserica lui Dumnezeu, idealul este cooperarea și unitatea, după cum este ilustrat în 1 Corinteni 12:12-31, acolo unde diferitele părți ale bisericii sunt simbolizate de mădulare care lucrează împreună ca un tot. Există o cooperare caracterizată de solidaritate, fără urmă de rivalitate.
2. Planul lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa. „Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fost vreodată încredințată făpturilor omenești; nu a fost niciodată mai importantă studierea lui cu sârguință, ca acum. (…) niciodată nu au fost confruntați tinerii și tinerele cu primejdii atât de mari cum sunt cele care îi amenință în aceste zile. (…) Planul lui Dumnezeu pentru viață include fiecare ființă omenească. Fiecare dintre noi are datoria de a-și folosi talanții la maximum; iar credincioșia în acest lucru, fie că darurile sunt multe, fie că sunt mai puține, conferă dreptul la cinste. În planul lui Dumnezeu nu există vreun loc pentru rivalitate egoistă” (Educație, pag. 225, 226).

O ABORDARE ECHILIBRATĂ A VIEȚII

Adventiștii de ziua a șaptea cred că omul reprezintă un tot unitar ale cărui nevoi fizice, mintale, spirituale și sociale sunt interrelaționate și interdependente. Aceștia sunt preocupați de dezvoltarea tuturor acestor dimensiuni la nivel individual, simțind că fiecare persoană are nevoie de o activitate fizică regulată și planificată în conformitate cu caracteristicile sale. Pentru a îndeplini această nevoie la granița dintre secole, instituțiile adventiste de ziua a șaptea, în general aflate în zone rurale, oferă numeroase oportunități de a face mișcare.

Instituțiile de astăzi se află în medii tot mai aglomerate cu posibilități tot mai reduse de a folosi munca utilă pentru recreere. Pe lângă această schimbare de la o societate preponderent rurală la una preponderent urbană, a scăzut numărul ocupațiilor care presupun activitate fizică, s-au înmulțit tensiunile, iar timpul liber este tot mai dominat de forme de divertisment care antrenează sedentarismul precum radioul, televiziunea și filmele. Pentru a compensa aceste schimbări, trebuie încurajată o abordare echilibrată a activității fizice în bisericile, școlile și alte instituții ale Bisericii.

În orice context în care, în bisericile sau școlile noastre, se organizează activități sportive, rezultatele pot fi benefice dacă prevalează următoarele idealuri: cooperarea, bunătatea, altruismul, un spirit cordial, jocul de plăcere, nu doar pentru a câștiga, și respectarea spiritului, nu doar a literei regulilor.

„Recreerea, când este într-adevăr așa cum o arată numele, are tendința de a întări și zidi.” Aceasta nu va încuraja egoismul, rivalitatea, ostilitatea, conflictul, plăcerea de a domina, iubirea de plăceri, sau entuziasmul nesănătos.

O conducere eficientă își va asuma responsabilitatea pentru atingerea acestor obiective.

Scopurile și obiectivele activităților bisericii

Toate programele și activitățile bisericii ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui caracter asemenea caracterului lui Hristos și să ducă la o mărturisire eficientă. Acestea vor stimula:

1. Dezvoltarea deplină a dragostei creștine și a prețuirii dezinteresate a celorlalți (1 Corinteni 13).
2. Respect reciproc și părtășia credincioșilor, așa cum sunt ilustrate în imaginea trupului bisericii ca un tot unitar (1 Corinteni 12).
3. Eliberarea de rivalitatea egoistă și trăirea unei experiențe superioare oferite de efortul de a coopera.
4. Dezvoltarea unui trup, a unei minți și a unui spirit sănătoase.
5. Dorința și dezvoltarea de relații sociale sănătoase.
6. Inspirația și îndreptarea spre o închinare plăcută lui Dumnezeu.
7. Încurajarea persoanelor să depună eforturi pentru a-și atinge potențialul maxim în orice demers valoros.
8. Implicarea resurselor umane enorme ale bisericii în câștigarea de suflete.

Orice activități care împiedică împlinirea acestor scopuri fundamentale vor fi respinse.

SITUAȚII PARTICULARE

În conformitate cu scopurile menționate mai sus, se fac următoarele recomandări pentru a limita utilizarea competițiilor ca factor motivațional în interiorul bisericii:

1. Nu va fi încurajată expunerea la activități comercializate, foarte competitive.
2. Vor fi căutate activități alternative satisfăcătoare care să evite competiția nesănătoasă.
3. În stabilirea stimulentelor pentru acțiuni individuale, implicare și progres personal în activitatea Bisericii, programul va fi astfel structurat încât indivizii se vor raporta mai degrabă la un standard de performanță decât la un sistem care presupune rivalitate interpersonală, interbisericească și interinstituțională.
4. Deși se recunosc eforturile sau realizările indivizilor sau ale grupurilor, este important ca acest lucru să se facă astfel încât Dumnezeu să fie slăvit pentru succesul unui demers, fără a se încuraja elogierea oamenilor.
5. Programele sau activitățile vor fi gândite astfel încât să îi ofere un anumit nivel de succes fiecărui participant, contribuind, astfel, la păstrarea individualității, identității, personalității și dependenței constante de Dumnezeu. Fiecare participant va fi apreciat într-o anumită măsură, însă această recunoaștere va evita extravaganța și diferențele extreme.
6. În recunoașterea realizărilor se va avea în vedere îmbunătățirea eficienței și eficacității individului în lucrarea lui Dumnezeu.
7. Rapoartele statistice referitoare la creșterea numărului de membri sau a bugetului vor fi folosite pentru încurajarea faptelor bune, și nu ca instrumente care exprimă o atitudine competitivă, create pentru a facilita eficiența organizațiilor.
8. Procedurile interne de notare din cadrul școlilor trebuie să reflecte creșterea și dezvoltarea fiecărui student, precum și îndeplinirea cerințelor de bază pentru fiecare disciplină în parte, iar nu poziția sa în raport cu ceilalți elevi.
9. Orice activitate care limitează succesul la un număr restrâns de persoane:
   a. va fi întreruptă,
   b. va fi limitată la o perioadă limitată de timp, într-un cadru recreativ sau
   c. va fi folosită pentru identificarea abilităților de bază necesare pentru o anumită profesie, precum testele de aptitudini sau cerințele specifice pentru admiterea la o școală care asigură pregătirea pentru profesiile liberale.
10. Construirea și extinderea clădirilor și proprietăților bisericii vor lua în considerare nevoia și funcționalitatea acestora, ținându-se cont de bunul gust, de cerințele estetice și de simplitatea frumuseții arhitecturale. Toate încercările de a înălța clădiri care vor ieși în evidență sau vor rivaliza cu clădirile altor instituții sau conferințe vor fi considerate a fi incompatibile cu idealurile adventiste de ziua a șaptea.

„Niciodată să nu ne bizuim pe lauda lumii și pe treapta socială înaltă la care am tinde. Niciodată, când înființăm instituții, să nu încercăm să ne luăm la întrecere cu instituțiile lumii în mărime și splendoare. Noi trebuie să câștigăm biruința, nu prin înălțarea de construcții masive, în rivalitate (…), ci cultivând un duh creștinesc — un duh de blândețe și smerenie” (Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 100).

Întrucât rivalitatea și multe acțiuni egoiste își pot avea originea în cămin, este imperios necesar ca părinții să cultive în copiii lor atitudini prin care aceștia vor evita adoptarea unui model bazat pe o rivalitate egoistă la maturitate.

ACTIVITĂȚI CU ELEMENTE COMPETITIVE ORGANIZATE DE BISERICĂ

Standardele de performanță și presiunile rezultate ca urmare a acestora nu trebuie confundate cu rivalitatea distructivă. În toate domeniile de activitate ale bisericii pot exista standarde stabilite de organizații și comisii de control. Direcțiile prezentate de mai sus se aplică activităților și programelor bisericii, conferințelor și instituțiilor, precum:

1. campanii;
2. concursuri: între universități, în cadrul cluburilor de exploratori, concursuri de oratorie, concursuri biblice, dezbateri;
3. activități recreative, inclusiv programe de atletism;
4. sisteme de notare*
5. burse, recunoaștere academică;
6. aspirarea la ocuparea unei anumite poziții;
7. aspectul, stilul și dimensiunile clădirilor;
8. atingerea obiectivelor bisericii.

CONTROLAREA PROGRAMELOR MOTIVAȚIONALE

Deoarece o conducere înțeleaptă este esențială în implementarea și controlarea programelor motivaționale, următoarele observații sunt oportune:

1. Conducerea. În alegerea coordonatorilor pentru programele bisericii, ar trebui să se pună accentul pe următoarele calități:
   a. Spiritualitate, dăruire, experiență și capacitate de organizare.
   b. Capacitatea de a câștiga respectul elevilor și al altor conducători și de a menține autoritatea și disciplina.
   c. Dedicare pentru atingerea scopului și obiectivelor menționate în prezenta declarație.
   d. Capacitatea de a provoca și de a inspira participanții să se implice cu entuziasm în împlinirea obiectivelor stabilite aici.
   e. Cunoștințe cu privire la activitățile în care sunt implicați și ce presupun acestea – din punct de vedere fizic, mintal, spiritual și social.
2. Siguranță și control. Experiența a demonstrat necesitatea stabilirii unor măsuri și controale adecvate în activitatea bisericii.

Implementarea acestora implică:

a. Procurarea și utilizarea echipamentelor și spațiilor necesare, luându-se măsurile de siguranță adecvate.
b. Planificarea transportului pentru grupuri sub îndrumarea unor adulți responsabili.
c. Respectarea Sabatului, nerealizându-se călătorii pentru activități laice și, în măsura posibilului, limitarea celor pentru activități religioase.
d. O asigurare cu o acoperire suficientă pentru participanți și echipamentul transportat.
e. Protejarea sănătății și siguranței grupurilor care călătoresc prin limitarea pe cât posibil a călătoriilor pe timp de noapte, a meselor neregulate și a condițiilor de cazare precare.

ACTIVITĂȚI SPORTIVE ȘI RECREATIVE ORGANIZATE

Obiectivele activităților sportive:

a. Dezvoltarea fizică și îmbunătățirea funcționării organismului participanților.
b. Dezvoltarea controlului neuromuscular al individului în ceea ce privește realizarea mișcărilor de bază, poziția generală a corpului și abilitățile esențiale necesare în îndeplinirea activităților care sunt în armonie cu prezenta declarație.
c. Eliminarea defectelor care pot fi corectate și îmbunătățirea stării fizice generale a persoanei, în măsura în care acestea pot fi influențate de un program de exerciții conceput corect.
d. Dezvoltarea mintală și intelectuală prin utilizarea strategiilor, a luării deciziilor sub presiune și organizarea procesului de gândire pentru o funcționare adecvată.
e. Dezvoltarea caracterului astfel încât să includă auto-disciplina, încrederea în sine, controlul emoțional, respectarea drepturilor altora și conduita morală și etică fundamentate pe idealuri creștine.
f. Oferirea de experiențe fizice adecvate și recunoașterea realizărilor care vor contribui la descoperirea de sine, la echilibrul emoțional și la dezvoltarea de relații de cooperare.
g. Dezvoltarea calităților spirituale și a trăsăturilor sociale care definesc un bun cetățean cu principii și o etică creștine care să îl ghideze în relațiile interumane.
h. Dezvoltarea abilităților recreative care au efecte benefice, precum modul de petrecere a timpului liber pe tot parcursul vieții.
i. Dezvoltarea abilităților de autoapărare și de menținere a siguranței care vor duce la o creștere a capacității individului de a se proteja pe sine și de a-i ajuta pe ceilalți în activitățile zilnice și în situații de urgență. Trebuie evitate instruirea în domeniul artelor marțiale și al activităților fizice care pun accentul pe agresivitate și competitivitate.
j. Creșterea nivelului de conștientizare cu privire la valorile estetice inerente activităților fizice și recreative.
k. Promovarea dragostei pentru natură și pentru activitățile în aer liber și conștientizarea a ceea ce se poate face la nivel personal pentru a trăi o viață mai fericită, o viață „din belșug”.
l. Dezvoltarea unei filosofii de viață care să includă atitudini și practici adecvate de îngrijire a corpului. Această abordare echilibrată a dezvoltării fizice, mintale, spirituale și sociale a fost și poate fi promovată prin activități precum:

1. Activități recreative în aer liber – înot, ciclism, călărie, schi, canotaj, gimnastică, grădinărit, drumeții, camping, colectare de roci, scufundări, speologie și altele.
2. Hobby-uri precum ceramica, tăierea pietrelor, mecanică auto, agricultură, tâmplărie, prelucrarea pieilor, sculptura și fotografia.
3. Programe interne coordonate și organizate formal care presupun participarea tuturor membrilor echipei care doresc să participe.

ACTIVITĂȚI RECREATIVE INTERNE

Numite în limba engleză activități intramural, în interiorul zidurilor, aceste activități sunt destinate indivizilor din aceeași biserică, școală sau instituție. Când sunt organizate în mod corespunzător, ele vor contribui la dezvoltarea caracterului, a condiției fizice și a unei interacțiuni sănătoase între membrii grupului. Pentru garantarea beneficiilor unui astfel de program de activități recreative interne, se recomandă următoarele obiective:

1. Instituirea unui comitet format din reprezentanți din rândul conducătorilor și al participanților pentru a planifica și a coordona activitățile recreative organizate în orice orice biserică, școală sau instituție.
2. Responsabilii de activități sportive ar trebui să fie conștienți de nevoia participanților de a avea un program echilibrat, care ar trebui să includă metode de recreere și din alte surse decât sporturile organizate.
3. Clasificarea participanților în funcție de factori precum categoria de greutate, vârstă și abilități, prevăzându-se includerea tuturor celor care doresc să participe.
4. Asigurarea echipamentului și spațiilor adecvate, urmărindu-se sănătatea și siguranța participanților.
5. Familiarizarea participanților și spectatorilor cu filosofia și obiectivele menționate în această declarație ar trebui să fie necesară pentru organizarea activităților sportive.
6. Evitarea reacțiilor exagerate ale echipelor și ale spectatorilor – organizatorii ar trebui să fie responsabili de menținerea unei atitudini sănătoase.
7. Membrii echipelor ar trebui rotiți periodic pentru a diminua rivalitatea.

EVENIMENTE SPORTIVE INTERȘCOLARE

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea se opune organizării de competiții interșcolare în sistemul său educațional.

Principalele motive pentru adoptarea acestei poziții sunt:

1. Pericolele inerente competițiilor sunt amplificate în cadrul evenimentelor interorganizaționale; și
2. Investiția de timp, personal și finanțe este de obicei disproporționată față de numărul participanților.

CONCLUZII

1. Creștinii trebuie să aibă cele mai înalte motive în căutarea excelenței atletice.
2. Jocurile amicale ocazionale sau meciurile care implică instituții în cadrul reuniunilor comune cu caracter social nu sunt considerate a fi competiții interne sau interșcolare.
3. Toți oamenii au talente – unii mai multe, alții mai puține. Dumnezeu se așteaptă la credincioșie în slujire indiferent de talente sau de plată (Matei 20:1-16). Chiar dacă talentele sunt distribuite diferit, Dumnezeu se așteaptă ca fiecare să dezvolte ceea ce are la cel mai înalt nivel posibil, iar responsabilitățile îi vor fi încredințate în funcție de credincioșia lui. Scripturile ne reamintesc: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii” (Coloseni 3:23,24).

* Se știe faptul că, în multe sisteme educaționale, trecerea de la un nivel de învățământ la altul se face pe baza notelor mari obținute la examene. Admiterea la anumite facultăți și programe de studii post-universitare necesare pentru pregătirea în anumite domenii le este rezervată celor care au note mai mari decât ceilalți la astfel de examene sau prin medii mari ale anilor de studii. De asemenea, succesul în domenii în care există concurență poate fi obținut numai atingând un nivel mai înalt de performanță decât alții. Dat fiind faptul că unele aspecte ale concurenței sunt inerente vieții moderne, creștinul autentic le va minimaliza pe cât posibil. Sperăm că direcțiile trasate în cadrul prezentei declarații vor fi utile în eliminarea rivalității egoiste sau a concurenței nesănătoase, care sunt în detrimentul dezvoltării caracterului creștin.

Această declarație a fost aprobată și votată în data de 7 octombrie 1988 în cadrul sesiunii consiliului anual al Comitetului Executiv al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, desfășurate în Nairobi, Kenya.