Raportul biblic despre vizita lui Saul la femeia din En-Dor a fost un izvor de frământări pentru mulți cercetători ai Bibliei. Unii susțin că, de fapt, Samuel era prezent la întrevederea cu Saul, dar Biblia prezintă suficiente dovezi pentru o concluzie contrară. Dacă, așa cum s-a pretins de către unii,

S-a declarat din nou război între israeliți și filisteni. „Filistenii s-au strâns și au venit de au tăbărât la Sunem”, în partea de miazănoapte a câmpiei Izreel, în timp ce Saul și oștile lui tăbărâseră numai la câțiva kilometri depărtare, la poalele muntelui Ghilboa, la marginea de miazăzi a câmpiei.

După uciderea îngrozitoare a preoților Domnului de către Saul, „un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat. Numele lui era Abiatar. A fugit la David și i-a spus că Saul a ucis pe preoții Domnului. David a zis lui Abiatar: ’M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg,

După înfrângerea lui Goliat, Saul l-a reținut la sine pe David și nu l-a mai lăsat să se înapoieze la tatăl său. „Și de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.” Ionatan și David au făcut un legământ

Când și-a dat seama că fusese lepădat de Dumnezeu și când a simțit puterea cuvintelor condamnatoare pe care i le adresase profetul, împăratul Saul s-a umplut de o furioasă revoltă și de deznădejde. Capul mândru al împăratului nu s-a plecat ca urmare a unei adevărate pocăințe. El nu-și dădea bine

La câțiva kilometri spre sud de Ierusalim, „cetatea marelui Împărat”, se află Betleemul unde, cu peste o mie de ani înainte de a fi așezat în iesle pruncul Iisus și a fi adorat de magii din răsărit, s-a născut David, fiul lui Isai. Cu secole înainte de arătarea Mântuitorului, David,

Saul nu trecuse cu bine încercarea credinței și dezonorase serviciul divin în grelele împrejurări de la Ghilgal. El nu mai putea să-și îndrepte greșelile, dar Domnul dorea să-i mai ofere o ocazie pentru a învăța lecția încrederii necondiționate în Cuvântul Său și a ascultării de poruncile Sale. Când a fost

După adunarea de la Ghilgal, Saul a lăsat oastea la vatră, oaste care se strânsese la chemarea lui pentru a-i înfrânge pe amoniți și din care a păstrat numai două mii de oameni care să fie cu el la Micmaș, iar o mie de oameni să rămână cu fiul său,

Conducerea lui Israel se făcea în Numele și prin autoritatea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Moise, a celor șaptezeci de bătrâni, a mai-marilor și a judecătorilor era doar aceea de a aplica legile date de Dumnezeu; ei nu aveau puterea de a da legi națiunii. Aceasta a fost și a rămas

Domnul Însuși conducea educația lui Israel. Grija Lui nu se limita doar la nevoile lor religioase; tot ce interesa buna lor stare corporală și intelectuală era cuprins în prevederile Sale divine și intra în sfera Legii divine. Dumnezeu le poruncise evreilor să-i învețe pe copiii lor toate cerințele Sale și