O nouă avertizare urma să-i fie adusă casei lui Eli. Dumnezeu nu mai putea să comunice cu marele preot și cu fiii lui; păcatele lor, asemenea unui nor gros, i-au despărțit de prezența Duhului Său celui Sfânt. Dar, în mijlocul răutății, copilul Samuel a rămas credincios Cerului și, odată cu

Eli era preot și judecător în Israel. El ocupa locul cel mai de frunte și de cea mai mare răspundere în poporul lui Dumnezeu. Ca unul care fusese ales de Dumnezeu în slujba sfântă a preoției și așezat în cel mai înalt scaun judecătoresc din țară, era privit de popor

Elcana, un levit din muntele lui Efraim, era un bărbat cu stare și cu influență, care Îl iubea pe Dumnezeu și se temea de El. Ana, soția lui, era o femeie plină de evlavie, blândă și modestă. Caracterul ei se remarca printr-o profundă seriozitate și o credință sinceră. Binecuvântarea dorită

În mijlocul apostaziei care se întindea tot mai mult, închinătorii credincioși ai lui Dumnezeu au continuat să se roage stăruitor pentru eliberarea lui Israel. Chiar dacă părea că nu sunt ascultați, chiar dacă an după an puterea apăsătorilor devenea tot mai chinuitoare, providența divină le pregătea totuși un ajutor. Chiar

După ce s-au așezat în Canaan, semințiile n-au mai făcut niciun efort stăruitor pentru a desăvârși cucerirea țării. Mulțumite cu ținuturile cucerite până atunci, zelul lor a scăzut în scurtă vreme, iar războiul a încetat. „Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniți la un bir, dar

De trei ori pe an, întregul Israel se aduna pentru închinare la sanctuar (Ex. 23,14-16). Pentru o vreme, locul acestor servicii divine naționale fusese Silo, iar apoi, Ierusalimul – aici adunându-se semințiile la sărbătorile anuale. Poporul era înconjurat de triburi sălbatice și războinice, dornice să pună stăpânire pe pământurile lor;

Pentru a încuraja adunarea poporului în vederea serviciului divin și, de asemenea, pentru a-i încuraja să le poarte de grijă celor sărmani, se cerea o a doua zecime din toate veniturile. Cu privire la zecimea dintâi, Domnul spusese: „Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel” (Numeri

În economia evreilor, o zecime din toate veniturile lor era rânduită pentru susținerea serviciului divin public. Așa i-a spus Moise lui Israel: „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.” „Orice zeciuială din cirezi și din turme, din

Războaiele și cuceririle se sfârșiseră, iar Iosua se retrăsese la casa lui din Timnat-Serah. „De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toți vrăjmașii care-l înconjurau. Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Atunci Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui

Biruința de la Bet-Horon a fost urmată de o grabnică cucerire a părții de miazăzi a Canaanului. „Iosua a bătut astfel toată țara, muntele, partea de miazăzi, câmpia și costișele și a bătut pe toți împărații; n-a lăsat să scape nimeni și a nimicit cu desăvârșire tot ce avea suflare,