Sosirea armatei lui Cirus în faţa zidurilor Babilonului a fost pentru iudei semnul că eliberarea lor din robie se apropia. Cu peste un veac înainte de nașterea lui Cirus, Inspiraţia îl menţionase pe nume și făcuse ca să se scrie un raport cu privire la lucrarea pe care avea să

În apropierea israeliţilor, care-și asumaseră sarcina reclădirii templului, locuiau samaritenii, un popor amestecat, care luase fiinţă din căsătoria coloniștilor păgâni din provinciile Asiriei cu rămășiţa celor zece seminţii, care fusese lăsată în Samaria și în Galileea. În anii din urmă, samaritenii pretindeau că se închinau Dumnezeului celui adevărat, dar în

Înaintarea continuă, realizată de clăditorii templului, a nemulţumit și a alarmat într-o mare măsură oștile celui rău. Satana s-a hotărât să depună în continuare eforturi pentru a slăbi și a descuraja poporul lui Dumnezeu, punându-i înainte nedesăvârșirile de caracter. Dacă aceia care suferiseră îndelung din cauza ne-ascultării puteau fi iarăși

Îndată, după vedenia lui Zaharia despre Iosua și Înger, prorocul a primit o solie cu privire la lucrarea lui Zorobabel: „Îngerul care vorbea cu mine”, spune Zaharia, „s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care-l trezești din somnul lui. El m-a întrebat: «Ce vezi?» Eu am răspuns:

Visul despre chipul cel mare, ce dezvăluia înaintea lui Nabucodonosor evenimentele care ajungeau până la încheierea timpului, îi fusese dat ca să înţeleagă partea pe care o avea de adus la înde-plinire în istoria lumii și legătura pe care împărăţia lui trebuia să o menţină cu Împărăţia cerurilor. Prin interpretarea

Înălţat pe culmea onoarei lumești și recunoscut chiar de către Inspiraţie ca „împăratul împăraţilor” (Ezechiel 26,7), Nabucodonosor a atribuit pentru o vreme favorii lui Iehova slava împărăţiei și strălucirea domniei lui. Aceasta fusese situaţia după visul lui cu privire la chipul cel mare. Mintea îi fusese influenţată profund de această

Către încheierea vieţii lui Daniel, au avut loc schimbări mari în ţara în care, cu peste șaizeci de ani înainte, el și tovarășii lui evrei fuseseră aduși robi. Nabucodonosor, conducătorul celui „mai asupritor dintre popoare” (Ezechiel 28,7), murise, iar Babilonul, „cel a cărui slavă umplea tot pământul” (Ieremia 51,41), trecuse

Când Darius Medul a luat tronul, ocupat până atunci de conducătorii babilonieni, a trecut imediat la reorganizarea administraţiei. El „a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători… a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel. Dregătorii aceștia aveau să le

În anul al nouălea al domniei lui Zedechia, „Nabucodonosor, împăratul Babilonului, a venit cu toată oștirea împotriva Ierusalimului” (2 Împăraţi 25,1), pentru a asedia cetatea. Perspectiva lui Iuda era fără nădejde, „Iată am necaz pe tine”, spusese Însuși Domnul prin Ezechiel,… „Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, și nu

Anii întunecaţi ai distrugerii și morţii, care marcau sfârșitul Regatului lui Iuda, ar fi adus la disperare inima cea mai tare, dacă nu ar fi fost încurajările din declaraţiile profetice ale solilor lui Dumnezeu. Prin Ieremia, la Ierusalim, prin Daniel, la curtea Babilonului, prin Ezechiel, pe malurile Chebarului, Domnul, în