Cu toate că Iacov părăsise Padan-Aramul în deplină ascultare de sfatul divin, totuși nu fără teamă se întorcea el pe același drum pe care, cu douăzeci de ani în urmă, îl parcursese ca fugar. Păcatul lui, comis prin înșelarea tatălui său, stătea mereu înaintea sa. Era conștient de faptul că

Amenințat cu moartea de mânia lui Esau, Iacov plecă din casa tatălui său ca fugar, dar luă cu el binecuvântarea tatălui. Isaac înnoise față de el făgăduința legământului și îl îndemnase, ca moștenitor al acestui legământ, să-și caute o nevastă din familia mamei sale din Mesopotamia. Cu toate acestea, Iacov

Iacov și Esau, fiii gemeni ai lui Isaac, prezintă un izbitor contrast, atât în caracter, cât și în viața lor. Această deosebire a fost profetizată de îngerul lui Dumnezeu înainte de nașterea lor, când, ca răspuns la rugăciunea îngrijorată a Rebecăi, el a declarat că îi vor fi dați doi

Avraam ajunsese acum înaintat în vârstă și se aștepta să moară curând; mai rămăsese totuși să facă ceva pentru a asigura împlinirea făgăduinței făcute urmașilor săi. Isaac era cel rânduit în mod providențial să-i urmeze ca păstrător al Legii lui Dumnezeu și părinte al poporului ales, dar el era încă

Sodoma era cea mai mândră dintre cetățile din valea Iordanului, așezată într-o câmpie care era „ca o grădină a Domnului” (Gen. 13,10) în ceea ce privește rodnicia și frumusețea ei. Vegetația luxuriantă a tropicelor era înfloritoare aici. În acest loc era patria palmierului, a măslinului și a viței de vie,

Avraam primise, fără să mai pună la îndoială, făgăduința unui fiu, dar el n-a așteptat ca Dumnezeu să împlinească Cuvântul Său, la timpul și în modul cuvenit. A fost îngăduită o amânare pentru a pune la probă credința sa în puterea lui Dumnezeu; el însă n-a reușit să treacă cu

Avraam s-a întors în Canaan „foarte bogat în vite, în argint și în aur” (Gen. 13,2). Lot era încă împreună cu el și ei au venit din nou la Betel și și-au ridicat corturile lângă altarul pe care îl înălțaseră mai înainte. Ei au constatat însă, în curând, că înmulțirea

După dispersarea de la Babel, idolatria a devenit aproape universală și, în cele din urmă, Dumnezeu i-a lăsat pe păcătoșii împietriți să meargă mai departe pe căile lor rele, în timp ce l-a ales pe Avraam, din seminția lui Sem, și l-a făcut păzitorul Legii Sale pentru generațiile viitoare. Avraam

Pentru a repopula pământul pustiit pe care, cu puțin timp înainte, potopul îl curățise de stricăciunea lui morală, Dumnezeu nu a păstrat decât o singură familie, aceea a lui Noe, căruia El îi declarase: „Te-am văzut fără prihană înaintea Mea, în neamul acesta de oameni” (Gen. 7,1). Și totuși în

Ca și Sabatul, săptămâna își are originea la Creațiune și a fost păstrată ajungând până la noi, de-a lungul întregii istorii biblice. Dumnezeu Însuși a stabilit prima săptămână ca un etalon pentru săptămânile ce aveau să se succeadă până la sfârșitul timpului. La fel ca toate celelalte, ea a fost