După ce s-au așezat în Canaan, semințiile n-au mai făcut niciun efort stăruitor pentru a desăvârși cucerirea țării. Mulțumite cu ținuturile cucerite până atunci, zelul lor a scăzut în scurtă vreme, iar războiul a încetat. „Când Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniți la un bir, dar

De trei ori pe an, întregul Israel se aduna pentru închinare la sanctuar (Ex. 23,14-16). Pentru o vreme, locul acestor servicii divine naționale fusese Silo, iar apoi, Ierusalimul – aici adunându-se semințiile la sărbătorile anuale. Poporul era înconjurat de triburi sălbatice și războinice, dornice să pună stăpânire pe pământurile lor;

Pentru a încuraja adunarea poporului în vederea serviciului divin și, de asemenea, pentru a-i încuraja să le poarte de grijă celor sărmani, se cerea o a doua zecime din toate veniturile. Cu privire la zecimea dintâi, Domnul spusese: „Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel” (Numeri

În economia evreilor, o zecime din toate veniturile lor era rânduită pentru susținerea serviciului divin public. Așa i-a spus Moise lui Israel: „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.” „Orice zeciuială din cirezi și din turme, din

Războaiele și cuceririle se sfârșiseră, iar Iosua se retrăsese la casa lui din Timnat-Serah. „De multă vreme Domnul dăduse odihnă lui Israel, izbăvindu-l de toți vrăjmașii care-l înconjurau. Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Atunci Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui

Biruința de la Bet-Horon a fost urmată de o grabnică cucerire a părții de miazăzi a Canaanului. „Iosua a bătut astfel toată țara, muntele, partea de miazăzi, câmpia și costișele și a bătut pe toți împărații; n-a lăsat să scape nimeni și a nimicit cu desăvârșire tot ce avea suflare,

Din Sihem, israeliții s-au înapoiat în tabăra lor din Ghilgal. Aici au fost căutați de o delegație specială care dorea să încheie un legământ cu ei. Delegații susțineau că ar veni dintr-o țară îndepărtată, iar lucrul acesta părea să fie confirmat de înfățișarea lor. Hainele lor erau vechi și zdrențuite,

După executarea sentinței împotriva lui Acan, Iosua a primit porunca de a-i pregăti pentru luptă pe toți războinicii și de a porni încă o dată împotriva cetății Ai. Puterea lui Dumnezeu a fost cu poporul Său și, curând, au ajuns în stăpânirea cetății. Operațiile militare au fost întrerupte, pentru ca

Israeliții au plâns mult după conducătorul luat de la ei și, în cinstea lui, s-au ținut treizeci de zile de ceremonii speciale. Niciodată înainte de plecarea lui nu recunoscuseră valoarea sfaturilor lui înțelepte, simțămintele lui părintești, pline de gingășie, și credința lui neclintită. Cu o nouă și profundă apreciere, ei

În toată purtarea lui Dumnezeu față de poporul Său, iubirea și îndurarea Lui în toate împrejurările s-au împletit cu dovezile cele mai convingătoare ale dreptății Lui hotărâte și nepărtinitoare. Lucrul acesta este demonstrat în istoria poporului iudeu. Dumnezeu i-a dăruit lui Israel mari binecuvântări. Este descrisă în chip mișcător iubirea