După dispersarea de la Babel, idolatria a devenit aproape universală și, în cele din urmă, Dumnezeu i-a lăsat pe păcătoșii împietriți să meargă mai departe pe căile lor rele, în timp ce l-a ales pe Avraam, din seminția lui Sem, și l-a făcut păzitorul Legii Sale pentru generațiile viitoare. Avraam

Pentru a repopula pământul pustiit pe care, cu puțin timp înainte, potopul îl curățise de stricăciunea lui morală, Dumnezeu nu a păstrat decât o singură familie, aceea a lui Noe, căruia El îi declarase: „Te-am văzut fără prihană înaintea Mea, în neamul acesta de oameni” (Gen. 7,1). Și totuși în

Ca și Sabatul, săptămâna își are originea la Creațiune și a fost păstrată ajungând până la noi, de-a lungul întregii istorii biblice. Dumnezeu Însuși a stabilit prima săptămână ca un etalon pentru săptămânile ce aveau să se succeadă până la sfârșitul timpului. La fel ca toate celelalte, ea a fost

Apele s-au înălțat cu cincisprezece coți deasupra celor mai înalți munți. Adesea, familiei dinăuntrul corabiei i se păruse că are să piară, întrucât timp de cinci luni de zile corabia lor a fost aruncată încoace și încolo, lăsată – aparent – în voia vânturilor și a valurilor. A fost o

În zilele lui Noe, pământul se afla sub un dublu blestem, pe de o parte ca urmare a păcatului neascultării lui Adam, iar pe de altă parte ca urmare a crimei comise de Cain. Totuși acest fapt n-a schimbat prea mult aspectul naturii. Existau semne evidente ale stricăciunii, dar pământul

Nemaiavând posibilitatea să stârnească răscoală în ceruri, vrăjmășia lui Satana împotriva lui Dumnezeu a găsit un nou teren în a complota la ruina neamului omenesc. În fericirea și pacea perechii sfinte din Eden, el avea viziunea binecuvântării care, pentru el, era pentru totdeauna pierdută. Stăpânit de invidie, s-a hotărât să-i

„Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui. Căci El zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă” (Ps. 33,6.9). „El a așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina” (Ps. 104,5). Când a ieșit din mâna Creatorului

„Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4,16). Natura Sa, Legea Sa sunt iubire. El dintotdeauna a fost astfel și așa va fi pururea. „Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică” și ale cărui „cărări sunt veșnice”, nu Se schimbă. În El „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Is. 57,15;