Domnia lungă a lui Ozia (cunoscut sub numele e Azaria) în ţara lui Iuda și Beniamin a fost caracterizată printr-o prosperitate mai mare decât aceea a oricărui alt conducător de la moartea lui Solomon, cu aproape două secole mai înainte. Timp de mulţi ani, regele a condus cu modestie. Sub

În zilele lui Isaia, cunoștinţa spirituală a omenirii era întunecată printr-o înţelegere greșită a lui Dumnezeu. Multă vreme, Satana căutase să-i determine pe oameni să privească la Creatorul lor ca la autorul păcatului, suferinţei și morţii. Aceia pe care-i amăgise astfel socoteau că Dumnezeu este aspru și pretenţios. Ei Îl

Venirea lui Ahaz la tron i-a adus pe Isaia și pe tovarășii lui faţă în faţă cu o situaţie mai îngrozitoare decât oricare alta care existase vreodată în Regatul lui Iuda. Mulţi care rezistaseră odinioară influenţei seducătoare a practicilor idolatre, au fost convinși acum să ia parte la închinarea zeităţilor

În contrast izbitor cu conducerea nesăbuită a lui Ahaz, a fost reforma îndeplinită în timpul domniei prospere a fiului său. Ezechia a venit la tron hotărât să facă tot ce îi stă în putere pentru a-l salva pe Iuda de soarta de care avusese parte Regatul de Nord. Soliile prorocilor

Chemat la slujba profetică atunci când Ahab încă domnea, Elisei trăise să vadă multe schimbări care au avut loc în Regatul lui Israel. Judecată după judecată căzuse peste israeliţi în timpul domniei lui Hazael al Siriei, care fusese uns să fie un bici pentru un popor apostaziat. Măsurile stricte de

Printre cetăţile lumii antice, în zilele când Israel era împărţit, una dintre cele mai mari era Ninive, capitala Imperiului Asirian. Întemeiată pe ţărmul fertil al Tigrului, la scurtă vreme după împrăștierea de la Turnul Babel, ea înflorise de-a lungul secolelor până când a ajuns „o cetate foarte mare, cât o

Anii de încheiere ai nefericitului regat al lui Israel au fost caracterizaţi printr-o violenţă și vărsare de sânge cum nu se mai văzuseră niciodată, nici chiar în perioada cea mai rea de dezbinare și agitaţie, sub conducerea lui Ahab. Timp de peste două veacuri, conducătorii celor zece seminţii semănaseră vânt;

Favoarea lui Dumnezeu faţă de Israel fusese întotdeauna condiţionată de ascultarea lor. La poalele muntelui Sinai, ei intraseră în legământ cu El, ca să fie comoara Lui deosebită „dintre toate popoarele”. Ei făgăduiseră în mod solemn să urmeze calea ascultării. „Vom face tot ce a zis Domnul”, ziseseră ei (Exodul